Cei care cred că meciurile aranjate pentru pariuri sînt o afacere recentă, se înşală. În 1919 se înregistra unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria sportului, Chicago White Sox cedînd deliberat finala campionatului mondial de baseball în faţa celor de la Cincinnati Reds. 

Chicago White Sox cîştigase de 2 ori Major League Baseball şi era, poate, cea mai iubită echipă de baseball din SUA. 

În 1917, White Sox cîştigase titlul din MLB şi se părea treaba merge ca pe roate. Dar următoarele două ediţii aveau să fie unele aparte. Mai întîi, un loc 6, aceasta pentru că cel mai bun jucător al său, "Shoeless" Joe Jackson (foto), fusese recrutat în armată, la fel ca şi alţi cîţiva titulari. Apoi, finala de poveste cu Cincinnati Reds, încheiată cu mare scandal şi cu 8 jucători excluşi din viaţa sportivă. Cîteva dintre recordurile lui Joe Jackson, care era analfabet, rezistă şi azi, iar fanii baseball-ului l-au votat în clasamentul all-time, unde ocupă poziţia a 12-a.

The Black Sox
Scandalul din ediţia 1919 a World Series a rămas în memoria fanilor baseball-ului sub numele de The Black Sox, aluzie la pata de pe emblema clubului Chicago White Sox. 

Un patron zgîrcit
Patronul lui White Sox era Charles Comiskey, iar jucătorii se plîngeau de faptul că acesta nu îi trata corect. Comiskey era cunoscut pentru zgîrcenia sa, presa vremii scriind că uniformele de joc nu erau date la spălat după fiecare meci, deoarece patronul vroia să facă economie.

Vedete pe bani puţini

Sportivii extraordinari de la White Sox aveau salarii mici, iar Comiskey încerca să îi păcălească cu fiecare ocazie ivită. Aşa a fost şi cazul lui Eddie Cicotte, un talentat jucător, care avea promisă o primă de 10.000 de dolari dacă ar fi cîştigat 30 de meciuri într-un sezon. După victoria cu numărul 28, Comiskey i-a cerut antrenorului să îl ţină pe bancă pe Cicotte pentru a rata bonusul. O altă poveste din acele timpuri: înaintea unui meci important, patronul a venit la vestiare şi le-a cerut jucătorilor să cîştige cu orice preţ, promiţînd o recompensă deosebită. După ce au cîştigat, jucătorii au aflat că recompensa deosebită consta într-o ladă cu şampanie.

Trădarea
Atunci cînd au fost contactaţi de un agent de pariuri, cei de la Chicago White Sox nu au stat mult pe gînduri. Dezamăgiţi de conducere şi avînd dificultăţi financiare, jucătorii au acceptat să piardă finala din 1919 în faţa lui Cincinnati Reds, o formaţie mult mai modestă.
Cei 8 jucători care au participat la trucarea partidei au fost suspendaţi pe viaţă. Arnold "Chick" Gandil a fost cel care a pus totul la cale, cu ajutorul lui Joseph "Sport" Sullivan, parior profesionist. Arnold Rothstein, un gangster faimos din New York, a fost cel care a contribuit cu banii.

    

Excluşi pe viaţă
Unul dintre jucătorii care nu luaseră parte la aranjament, Fred McMullin, a aflat de trîntirea partidei abia la sfîrşit şi a ameninţat ca va da totul în vileag dacă nu va primi o parte din cîştig.  Un alt jucător, Buck Weaver, a refuzat să ia parte la aranjament, însă a fost şi el suspendat pentru că nu a dat povestea în vileag. 
Joe Jackson, vedeta lui White Sox, a refuzat iniţial trucarea meciului, însă gangsterii l-au ameninţat şi nu le-a putut refuza propunerea atunci cînd aceştia i-au spus că îi vor ucide familia.

În final, gangsterii au pariat suma de 500.000 de dolari pe înfrîngerea echipei din Chicago, iar cei 8 jucători implicaţi au primit suma de 100.000 de dolari, pe care au împărţit-o.

(Dan Bâra şi Alin Miu)

Comentarii De la: nicudogaru ( 24.11.2011 17:44 ) A fost un film si e o legenda, nimeni nu stie daca a fost asa cum ati vazut "pe ecrane" Comenteaza Pentru a adauga un comentariu trebuie sa fiti logat. Pentru a va autentifica click aici. Daca doriti sa va creati un cont click aici.